La mulți ani!

hdwallpapers.in

A mai trecut un an cu bune și cu rele. Ce ne va aduce noul an, nu știm încă, dar vom știi peste vreo 12 luni. Toată lumea speră la mai bine. Asta sper și eu, dar de cele mai multe ori rămâi doar cu speratul. Ce a fost a fost, acum nu mai pot schimba, doar pot să învăț și să nu mai repet erorile din 2010 pentru că au fost câteva... dar după cum zicea și Creangă, de-ar știi omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi.

Per ansamblu a fost un an bun, greu, dar cu multe împliniri. Chiar am ce adaug în plus față de ceilalți ani. 2010 a fost anul care m-a maturizat cel mai tare, cel în care am învățat să nu am încredere în promisiuni pentru că sunt numai minciuni înșirate de către cei care au ca singur scop să profite de pe urma ta, în care am văzut cum e în străinătate, în care m-am lovit de pragul de sus ca să nu mi se urce figurile prea tare la cap, în care am văzut cum trebuie să calci pe cadavre pentru a fi văzut bine de către un șef, care oricum nu va aprecia niciodată ajutorul și nu va știi să zică un amărât de mulțumesc și pentru care nu vei fi decât o slugă indiferent cine te crezi tu personal.

Vă doresc un an nou fericit (urăsc mesajele care încep cu fie ca ...), multă bucurie, fericire, pace, liniște, sănătate și să fiți înconjurați de toată dragostea celor dragi.

Să ne trăiești, 2011!!! Să fii mai bun cu noi, să ai mai multă grijă de noi și să ne îndeplinești  toate visele.

Reduceri de prin țări străine

Astăzi au început la NEXT reducerile de iarnă, reduceri  între 50% și vreo 65%. Mai sunt unele în timpul verii, dar nu sunt la fel de importante. A trebuit să merg la serviciu de la 5 dimineața... adică să fiu acolo la 5 fără un sfert, ca să fiu mai explicit. După ce am avut privilegiul și bucuria nespusă de a merge prin ploaie (noooooot), am aflat de la managerul magazinului că e cea mai importantă zi din an și că dacă de obicei într-o sâmbătă obișnuită se fac cam 40.000 de euro, targetul pentru ziua de azi fu de nu mai mult nici mai puțin de 310.000 de euro. O sumă modică ar spune vreun personaj cu mulți bani, dar serios acum, 300 de mii într-o singură zi la un singur magazin? Mie mi se părea enorm de mult. Lumea aștepta în fața magazinului cu mult înaintea mea. Să tot fi fost vreo 100 de persoane sau mai multe, care s-au aliniat frumos în șir spre a aștepta cumințele deschiderea oficială. Nici nu m-am dezmeticit bine și au intrat termitele. Singura diferență între irlandezi (polonezi, taiwanezi, indieni și ce alte nații or mai fi fost) și americani a fost faptul că nu apucau ca netoții tot și după aceea făceau schimb, ei mai întâi se uitau ce iau și abia apoi puneau în plase. În rest, identic, fiecare să ia mai mult decât vecinul. Dacă până în momentul ăsta îmi făcusem o părere bună despre bunul lor simț, să ferească sfântul ziua de sale, acum parcă o iau razna, nimeni nu-și mai cere scuze dacă îl îmbrâncește pe celălalt, dacă îl calcă pe picior sau dacă îl mai înghiontește așa puțin, sau dacă îi ia vecinului haina pe care acesta o vroia. Vai de ea lăcomie. Înțeleg că sunt chilipiruri pentru ei, înțeleg că fenomenul cumpărăturilor a scăzut față de anul precedent, dar ce nu înțeleg este de unde scot ei resurse să se transforme brusc în astfel de animale bipede. 

Cel mai funny episod a fost cel în care o pasionată de shopping avea trei plase ce abia le ducea, burdușite cu haine de tot felul, plase pe care le trăgea că nu mai putea să le care, după ce și-a adus aminte că uitase să cumpere niște papuci de casă, a lăsat plasele la rând să stea cumințele și ele, când s-a întors cu papuceii, dispăruseră. A venit în spate extrem de disperată, a început să se crizeze că unde sunt plasele ei și a început să plângă. Am vrut să-i spun: dacă nu te dai cu fundul de pământ, tot degeaba. Până la urmă le-a găsit și am văzut-o plecând foarte fericită de la casa de marcat de parcă nu le plătise... sau i le-o fi dat cineva pe degeaba? Nu cred că sunt atât de darnici șefii de la magazin.

 

Pun poze cu unul din modelele de tricouri pe care ni le-au dat. La început m-a amuzat mesajul, dar după șapte ore jumate de stat în nebunia aia, nu prea îmi vine să mai râd. La sfârșitul zilei s-au încasat, cred, peste 310.000 de euro. Dacă în alte magazine cam bătea alizeul, la NEXT era nenorocireeee, a fost plin de dimineață până seara. Au lăsat irlandezii (deși am auzit mai multă poloneză decât engleză) sute și mii de euro  fără să aibă apăsări prea mari că la anul poate îi va păli și pe ei criza asta economică. Cea mai mare sumă plătită de cineva pentru haine, de care am auzit personal, a fost de 1.483 de euro...

Crăciun fericit!

Acum vine partea cea mai frumoasă din întreg anul ce se apropie de final, Crăciunul. Ce înțeleg unii prin Crăciun? Nu știu. Însă știu cu siguranță ce înțeleg eu. Este una dintre cele mai mari sărbători creștine. Când zic creștine, nu mă refer la mâncare în exces și băutură în cantități industriale, ci la cumpătare, smerenie, iubire, apropiere între oameni și alte principii fundamental religioase, care, fie că vrem să recunoaștem sau nu, ne umanizează. Acum urmează o întrebare care m-a frământat un timp, dar nu am găsit un răspuns și tocmai de aceea am renunțat să mai caut unul, de ce nu putem fi și în restu anului cum suntem de Crăciun? Ce ne împiedică? (nu generalizez, doar pe unii dintre noi). Acum se vor vedea la tembelizor parlamentari, afaceriști, persoane importante și potente financiar cum merg ei la casele de copii, la azilele de bătrâni și cum vor da ei dulciuri, nelipsitele portocale și cozonaci. După ce ne dăm în stambă întregul an, la final încercăm să mai îndulcim un pic aparențele.

Acum a venit Hristos pe pământ în iesle ca un simplu muritor să ne învețe Adevărul și să moară pentru noi ca să ne curățească de păcate. Asta am învățat cu toții la ora de religie în care se preda acest eveniment al bucuriei autentice și nefățarnice. Cel mai mult îmi place ideea că Hristos s-a smerit, în timp ce noi am cam uitat de la ce a pornit totul. Mai nou vine Moșul, împarte cadouri, copiii spun poezii și toată lumea e fericită. Toate americănismele astea strică simbolul real al Sărbătorii Nașterii Domnului. Oare câți copii știu ce s-a petrecut de Crăciun? Nu cred că foarte mulți pentru că discuții de genul nu prea mai au loc în casele noastre. Încă ceva care mi-a stârnit antipatia. De ce de câțiva ani nu se mai scrie în limba engleză Merry Christmas ci Merry XMas... La o analiză mai atentă... parcă sunt la catedră. În limba engleză, denumirea de Crăciun implică și numele lui Hristos, Christmas și Christ. Ma chinui să înțeleg de ce au scos doar prima parte... Explicații ar fi, dar e prea mare sărbătoarea ca să ne complicăm cu lucruri atât de mărunte și de efemere.

Sărbători fericite tuturor, pace, liniște, belșug și tot binele din lume.

X-FACTOR΄S WINNER, MATT CARDLE

Continuarea la... continuare

Continuarea...

Cea mai faină reclamă de Crăciun

Crăciunul în Irlanda și reclamele de fundraising

tipstispss.ru

Pentru irlandezi, ca de altfel pentru mai toate țările cu religie majoritară catolică, sărbătoarea Nașterii Domnului este cea mai importantă. Pentru ortodocși e Paștele, nu intru în amănunte de ce. Acum vor cheltui o gălăgie de bani pe lucruri pe care, probabil, nu le vor folosi niciodată sau le vor face cadou prietenilor. Unii își fac bradul de prin noiembrie, alții din decembrie și umplu hypermarketurile, coșurile, mașinile și toată lumea este happy că are burta plină. Că de, Hristos a avut masa plină când s-a născut, toată lumea a băut și a chefuit de au ajuns în comă alcoolică, El nu s-a născut în iesle, alea sunt doar niște figurine cu un copil ce stă în iesle înconjurat de niște vaci, nimic altceva. Încă ceva ce au numai ei și englezii, sper să nu mă înșel, Christmas Pudding. O prăjitură cu multe fructe și care se pregătește cu vreo 2 luni înainte de Crăciun. Ce mi-a plăcut la nebunie a fost faptul că ei toarnă în acea minunăție (mie nu mi-a plăcut) litri întregi de alcool ca să o mențină fragedă... minunat, nu?

warwickshire.gov.uk

Cred că e o societate mult mai consumeristă ca a noastră. Dar cel mai mare eveniment îl reprezintă sezonul de sale. Anul trecut, pe data de 26 (că pe 25 e închis peste tot) aproximativ 700 de persoane așteptau de pe la 3-4 dimineața să intre într-un punct comercial de la marginea orașului ca să prindă reducerile de Crăciun. După Crăciun, prin ianuarie, sunt reduceri și mai mari, dar atunci nu mai sunt bani. Până prin martie, ca să-l citez pe un bun prieten, moare capra, e cam gata totul pe aici.

Acum sunt reclame la tembelizor cum că să fii bun și să dai câțiva euro pentru cei amărâți din Africa, India și alte țări care sunt catalogate ca fiind din lumea a treia. (O întrebare: care sunt celelalte două lumi?) Sunt de acord să dai, dar toate companiile astea, pe care eu le numesc de cerșeală, cu profituri de miliarde de dolari, cer în fiecare an alți bani pentru aceleași probleme. Concluzia, iau banii și nu fac nimic pentru cei care au cu adevărat nevoie. Iar cei care stau în stradă în frig să adune bani pentru marile corporații de fundraising, primesc cel mult 28% din ce strâng... o nouă formă de sclavie. Și ca fapt divers, foarte mulți români au astfel de job-uri. Dar cu toții știm de ce suntem în stare când nu mai sunt soluții la tine în țară.

Back for good!

Me is back! Am fost cât pe ce să renunț la blog, dar m-am răzgândit... Știu că nu am mai postat de multișor, dar am de gând să scriu mult mai des de acum încolo. Sper să nu fac ca cei de la Modern Talking, care, după ce s-au reunit după o perioadă în are au cântat fiecare separat, și-au intitulat albumul Back for good, și s-au separat iar.

Motivul pentru care nu am mai scris, nu vreau să mă disculp, e în totalitate vina mea, este o semi-depresie destul de nasoală pe care am avut privilegiul s-o simt de când sunt aici în Irlanda. Motivul, unul simplu, nu îmi găseam de muncă. Dar, mulțumesc lui Dumnezeu, acum mi-am găsit într-un loc în care voi fi invidiat de foarte multe dintre fete, la NEXT. Multe știți cu ce se ocupă aceste magazine pentru că în mai toate revistele de specialitate cu și despre gagici sunt modele îmbrăcate de la ei.

Să pun și câteva poze de unde lucrez, nu de alta, dar trebuie să mă dau mare.

Așa arată noul meu loc de muncă!

În ceea ce privește alte comentarii cu și despre ce am peripețit pe aici, în episodul următor.