Păreri cu și despre...

A dat Dumnezeu să avem, în sfârșit, Internet. Tocmai de aceea mă gândeam să vă mai împărtășesc câteva păreri referitoare la noua și minunata țară în care mă aflu. Deosebirile între România și Irlanda sunt imense, nu are rost să discutăm, dar sunt câteva care m-au impresionat într-un mod foarte plăcut.

www.nytimes.com

În primul rând, sportul. Tot românul se pricepe la fotbal și la politică, după cum ni s-a transmis prin viu grai de către moșii și strămoșii noștri. Aici, în schimb, nu am văzut jucându-se fotbal, ci hurling, un sport foarte interesant, o combinație între fotbal, rugby, baseball și multe altele. Dacă la noi îți este teamă să mergi pe stadion cu copil mic sau cu soție, aici când joacă echipa locală, pe lângă faptul că tot orașul este îmbrăcat în alb și roșu, culorile clubului, cu mic cu mare se duc la stadion să urmărească un meci de hurling. În România va mai curge multă apă pe Dunăre până ce nu îți va mai fi frică să mergi pe un stadion sau, și mai bine, să mergi la meci nu ca să te bați, ci chiar să-ți încurajezi favoriții.

O altă problemă pe care am mai adus-o în discuție este cea a opulenței. Aici am văzut foarte puține mașini cu adevărat scumpe, gipane de sute de mii de euro și mașini de sute de cai nu prea sunt, deși, cum am mai spus, oamenii ăștia au foarte mulți bani în comparație cu românașii noștri. Locuiesc în case cu un grad de bun gust pe care rar îl vezi în țara lui Băsescu și ai lui. Chiar am avut norocul să ajung să văd  casă a unor domni ce au în conturi milioane de euro. Dacă ați știi cât de simple și cât de minunate sunt, ați zice că ăia, la noi, ar fi doar niște terchea-berchea ce nu au bani nici de apă plată. Aici nu se va construi niciodată după cum vrea țața Leana din Cucuieții din deal sau nea` Ion, care a delapidat niște bani și face ce vrea și cum vrea. Nu faci cum ți se spune și cum trebuie, nu faci deloc. Cred că regula asta ar trebui implementată și la noi ca să nu mai vedem monștrii aceia cu 50 de camere lângă unii cu 40 de camere ale vecinului, că de, să moară dușmanii și dușmancele că eu mă descurc mai bine și am mai mult ca el, sărăntocul naibii...

Iar în ceea ce privește oamenii, mi s-au părut la locul lor, calmi, liniștiți, fără bătăi prea mari de cap. Nu ca la noi, că ies în stradă să-și ceară drepturile salariale că nu le mai ajunge să-și plătească datoriile la bănci, care, fără supărare, nu i-a pus nimeni să și le facă. N-au învățat nimic de la Slavici, Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar mai sunt și ceilalți care chiar trăiesc la limita subzistenței. Mare păcat să-și bată așa joc de oameni. Și-a mai bătut unul joc și acum ne face cu mâna din cer... Eu mă bucur enorm că am avut ocazia să plec și să văd cum e în altă țară. Dacă puteți, plecați și voi, nu stați să-i plătiți datoriile lui Băsescu.