 |
| http://www.confederatii.ro |
Mi-am propus de vreo doi ani să plec din țară, dar a trebuit să termin masteratul că, cine știe, poate mă va ajuta vreodată și toată școala pe care am făcut-o. La ce, încă nu știu, dar eu sper în continuare. Dar acum am ocazia să plec din preaminunata noastră țară în care ți se oferă atâtea speranțe de viitor și atâte oportunități de a te realiza ca nimeni alta. Din păcate sunt doar speranțe și cam atât. Nu mi-am propus să scriu cam cât de lipsită de perspectivă este țara
noastră pentru că, fie vrem, fie nu vrem să recunoaștem, avem o ștampilă pusă pentru totdeauna indiferent unde ne-am duce. Suntem născuți în România, spre norocul unora și nenorocul altora.
Sper să fie mult mai bine acolo unde vom merge (folosesc persoana I plural pentru că nu voi pleca singur, ci cu prietena mea). Nu știu încă ce ne așteaptă acolo, câinii cu colaci în coadă nu vor fi, dar vrem să credem că va fi mai bine decât aici... că până la urmă către asta tindem, către mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu