Profesionalismul unui român

http://www.kombat.ro

Într-o seară în care cei mai mulți bărbați își vor lăsa soțiile singure pentru a urmări cu semințele și berea rigoare meciurile din preliminariile Cupei UEFA și vor urla disperați când se va înscrie vreun gol, eu am decis să evit comentariile cretinoide ale comentatorilor sportivi, pline de clișee, barbarisme, calcuri lingvistice și multe alte anomalii verbale prezentate în cadrul unui meci de fotbal. Nu are rost să pierzi vremea aproape două ceasuri pentru a urmări 20 de ficiori falnici care aleargă după o minge și alți doi care încearcă să o apere, mulți abia ieșiți de la vreo chermeză însoțiți de cine știe ce gâscă fotomodeliță. Acum la modul cel mai serios, dacă  vor atât de tare mingea aia, să ne spună și nouă și vom pune mână de la mână să le luăm câte una la fiecare. După 90 de minute de scos sufletul din ei, le-o ia arbitrul... păi asta e treabă?  Dar nu despre fotbal mi-am propus să scriu eu în această seară, ci despre profesionalism. Am început cu contrariul (acum să nu înțelegeți că nu sunt și fotbaliști merituoși, dar o mare parte sunt pe teren doar pentru a apărea la televizor să-i vadă gagicile cât de chipeși sunt ei). Am citit un articol despre Lucian Bute. Băiatul ăsta, care ne face să fim mândri că suntem de aceeași naționalitate cu el, care are 26 de victorii din tot atâtea meciuri la profesioniști, care deține centura IBF din 2007, de ce nu merită mai multă atenție? A dat de pământ cu toți pe care i-a întâlnit până acum în ring, iar când venea în țară se purta normal, fără grețuri și fără figuri de campion, deși ar fi avut tot dreptul. Că nu apare în ipostaze incendiare? Poate are prea mult bun simț pentru așa ceva... poate e prea modest pentru vremurile în care trăim. Acesta este un exemplu de profesionalism, să dai tot ce poți pentru a deveni cel mai bun. Și nu numai în ring, ci și în afara lui. Dacă am avea campioni la fotbal câți am avut și avem la box, am fi fost campioni mondiali de mai multe ori ca Brazilia. Singura noastră problemă este că nu știm să-i apreciem și să le urmăm exemplul. Pe noi tot timpul ne fură arbitri.